Selectează o Pagină

Este timpul să vă anunțăm și pe voi despre sosirea vinificatorului Mihai Domșa, noul oenolog al Casei de Vinuri ZAIG. Bineînțeles că l-am luat la întrebări, cu multă curiozitate. Am aflat că Mihai este un tânăr priceput care a crescut în sânul viticulturii și vinificației familiare, iar cunoștințele lui provin atât din experiența pe care a acumulat-o lucrând la cele mai prestigioase crame românești, cât și la cele internaționale. Dar noi ne oprim aici și îl lăsăm pe Mihai să ne povestească:

– Mihai, de unde vine pasiunea ta pentru vin și vie?

Pasiunea pentru vin și vie o am încă de când eram copil. M-am născut și am copilărit în Aiud, zona Ciumbrud (județul Alba), care este o zonă viticolă foarte cunoscută la noi în țară. Părinții mei făceau, degustau și vindeau vin, așa că evident, primele mele lucrări în vie au început încă de acasă. Datorită părinților mei, am reușit din tinerețe să învăț despre lucrările care se fac in vie: tăierile de rodire, legare, plivit, copilit, normarea, tratamentele fito-sanitare, etc., iar apoi, lucrările care se fac în cramă: procesarea strugurilor, transformarea mustului în vin, metode de fermentare, de protecție, maturare, îmbuteliere, etc.

Când ai hotărât să transformi această pasiune într-o carieră?

După ce am terminat liceul de matematică-informatică, am urmat facultatea de horticultură, în cadrul USAMV Cluj-Napoca. Aici am dobândit cunoștințele necesare, ca apoi în anul III, să mă pot specializa pe viticultură și oenologie. În anul IV, a urmat să fac lucrarea de licență pe vinificație, pe subiectul cercetări privind calitatea unor vinuri albe obținute din centrul viticol Aiud, plaiul Ciumbrud, din soiurile Riesling italian și Traminer roz.

Ulterior după diploma de licență, am studiat tehnologia producerii și valorificării vinurilor speciale și a produselor derivate, devenind inginer masterand în anul 2019.

– Ce a urmat după facultate?

După anii de studenție, în 2015, ambițios și plin de energie, m-am hotărât să intru în câmpul muncii. M-am angajat la cea mai mare (capacitatea de stocare fiind de peste 27 milioane de litri) și prestigioasă cramă din România, la Jidvei. Aici am lucrat 2 ani, timp în care am reușit să mă familiarizez cu tot fluxul tehnologic, din vie până la îmbuteliere (alegerea timpului optim pentru culegerea strugurilor, procesarea strugurilor, presare, fermentare ș.a.m.d.). La Jidvei, am fost responsabil pe partea de fermentare a musturilor, unde aveam o sală de 2.700.000 de litri. Fiind totul foarte tehnologizat, am reușit să vinific încă în primii ani atât în cisterne noi (inox alimentar), cât și în cele vechi (budane, baricuri, polistiren). Tot aici, condus de fantezie, interes și posibilitățile oferite, am avut oportunitatea să produc vinuri spumante și vinars (coniac Jidvei)!

După 1 an și 3 luni de zile am avut oportunitatea de a pleca de la Jidvei temporar și de călători în lumea nouă, în Noua Zeelandă timp de 3 luni, în cea mai cunoscută zona viticolă Marlborough. Eram și încă sunt foarte fascinat de soiul Sauvignon Blanc, un soi care pe atunci era unul incert și ceva nou pe piața din România. Crescând pasiunea mea pentru acest soi, am început să mă documentez despre locația celor mai bune vinuri în lume, iar între timp mi-am setat obiectivul de a ajunge să vinific în acea țară. Era o bucurie mare faptul că la doar 24 de ani am reușit să ajung în celălalt capăt al lumii, făcând ceea ce îmi place. Astfel, în 2016 în Noua Zeelandă la crama Spring Creek am vinificat timp de 2 luni, iar 1 lună am călătorit prin această țară minunată, plină de povești despre hobbiți, vinuri și călătoriile interminabile despre Lord of the rings!

– Ce ai învățat din această experiență?

Foarte multe lucruri, eram precum un burete care absorbea orice informație. Pe lângă multe altele, am reușit să vinific Zinfanfel/Primitivo, Tempranillo, Nebbiolo, Semillon, Viogner și desigur vestitul și prea întinsul Sauvignon Blanc, care, după cum am zis, îl consider un soi extraordinar, cu gust puternic, o aromă vibrantă de agrișe. Să nu uităm să specificăm că 60% din vinurile produse în NZ, sunt din acest soi. Abia când am ajuns acolo am înțeles ce vor ei să scoată cu adevărat din acesta. Este un soi bine înrădăcinat, semi-aromat, cu o aromă de fructe exotice, specifice lumii noi,  care ne poate oferi foarte multe lucruri frumoase. N-o să găsești niciodată la noi în România, sau altundeva în Europa (Franța-Valea Loarei sau Germania-Austria –Muskat-Sylvaner) un Sauvignon Blanc ca și în Noua Zeelandă, deoarece nu avem terroir-ul și climatul respectiv. Putem spune însă că sunt la același nivel calitativ, dar cu gusturi și arome diferite.

– Cum sunt vinurile neozeelandezilor? Dar consumatorii?

Vinurile din lumea nouă sunt asemănătoare cu ale noastre, dar gustativ și aromatic sunt exotice, sălbatice și foarte curate. Noua Zeelandă este o țară viticolă, ceea ce înseamnă că pentru ei este o normalitate să producă și să exporte vinuri de o calitate superioară. Tehnologia pe care o aplică și modul lor de management în cramă este unul unic. Am rămas plăcut surprins să văd și faptul că protecția muncii pentru ei înseamnă mai mult decât orice. Siguranța omului este mereu mai importantă decât aparatura sau lucrarea pe care urmează să o facă. Pe de altă parte, neozeelandezii pun mare preț pe fiecare angajat, de la cel mai mic până la cel mai mare. Toată lumea este respectată de către colegi și șefi, iar fiecare om știe ce are de făcut. După părerea mea, este un mediu favorabil pentru a crește profesional, să faci ceea ce îți dorești, să fii liber să gândești și să te exprimi, iar toate acestea într-o țară în care nu ești presat, stresat sau îndoctrinat. De când ajungi poți simți istoria lor fragilă, umiditatea constantă de 90% care îți umezește pielea obrazului și îți lasă lacrimile umidității din aer să se prelingă pe hainele tale.

Pe parcursul celor 3 luni am reușit să cunosc foarte multe persoane din diferite țări străine, ceea ce la noi nu prea se întâmplă. Din păcate, noi nu avem obiceiul acesta de a chema vinificatori din Italia, Spania, sau Argentina doar pentru a vinifica la noi, pentru ca în final să putem învăța unii de la alții. Unii dintre ei nici nu știau unde se află România pe hartă.

Pe de altă parte, consumatorii neozeelandezi țin foarte mult la țara și la vinurile lor, dar sunt și niște oameni foarte deschiși, vor să descopere, să cunoască oameni și vinuri noi. Au un oenoturism foarte bine dezvoltat și se concentrează foarte mult pe comerț. Să ne gândim în felul următor, populația țării NZ este de 4,5 milioane de locuitori, iar concentrația cea mai mare este in orașul Auckland (care este de asemenea cel mai mare oraș, unde se află 2,5 milioane de locuitori), iar capitala acestei țărișoare este Wellington. Restul țării este plină doar de oameni faini 😉

– Ce ai făcut după ce te-ai întors din Noua Zeelandă?

După cele 3 luni în care a lucrat și am călătorit, m-am și încărcat cu multe idei și concepții noi. M-am întors la Jidvei, unde am mai lucrat timp de 6 luni, după care am hotărât să schimb crama cu una mai mică unde să pot să-mi pun amprenta.

– Ce te-a făcut să iei această decizie?

Ca vinificator, dacă îți dorești să lucrezi într-un mediu în care pe lângă multe altele să ți se poată oferi și ultima tehnologie (tehnologie pe care sincer nici în Noua Zeelandă nu am întâlnit-o) atunci la o cramă precum Jidvei îți vei găsi locul. Însă eu mi-am dorit altceva, cu alte cuvinte, să lucrez la o cramă mai mică, în care să-mi pot pune ideile în practică, de la sticlă până la etichetă, de la struguri până la vin. Sunt tânăr, mă simt în putere, doresc să dezvolt concepte și gândiri noi.

blank

– Ce a urmat după ce ai luat această decizie?

După ce am plecat de la Jidvei și am luat o mică pauză, am ajuns la Timișoara. Aici, am avut ocazia să vinific pe o perioadă de 3 luni de zile. Crama fiind de dimensiuni medii 60 de hectare, unde am lucrat cu un oenolog italian, Marco Feltrin, care este un coleg de breaslă foarte bun și foarte elegant. Terminând facultatea și totodată tânăr fiind, voiam să ”rup lumea în două” și să învăț cât mai mult. Din acest motiv și experiența de la Timișoara a fost una importantă și foarte plăcută, deoarece am avut ocazia să vinific și soiuri roșii, care au rezultat până la urmă niște vinuri foarte frumoase.

– Ai mai vinificat undeva în afara țării?

Da. În 2018 am plecat în Anglia, o țară care este renumită pentru spumantele ei. Din moment ce nu dispun de foarte multe ore de soare pe parcursul unui an de zile, strugurii nu reușesc să acumuleze destul de mult zahăr. De aceea, vinificația din Anglia tinde să meargă spre vinuri perlante sau vinuri spumante. Aici am petrecut 3 luni, în perioada de recoltare a strugurilor.

– Pe lângă vinificație, te-ai mai ocupat cu altceva de când ai terminat facultatea?

Da. După ce am venit acasă din Anglia, am luat o pauză de la vinificație industrială, timp în care am avut un hectar de cânepă și m-am ocupat de el. În această perioadă am fost și manager de fermă în Constanța, la o fermă de 40 de hectare de coacăz negru, paulownia și cânepă în spații protejate.

– De unde ți-a venit ideea cu cânepa?

În ultimii ani, cânepa a început să se dezvolte mult pe piață, dar nu neapărat la noi în țară, ci în general în Europa, Canada, USA. Cânepa este din ce în ce mai mult folosită în scop medicinal, mai ales pentru copii cu epilepsie, psoriazis sau cu probleme de alzheimer. Am descoperit o nișă mai mică, despre care oamenii încă nu știu foarte multe.

Pe atunci, piața de vinuri din România devenea din ce în ce mai aglomerată. La noi, lumea s-a obișnuit să vinifice în stiluri noi, sau mai precis după stilul propriu, care aduce și dezavantajele ei. Părerea mea este că dacă vrei să dezvolți piața, trebuie să pui pe primul loc consumatorul, împreună cu gusturile și nevoile acestuia. Tot ce producem, procesăm, împachetăm sau îmbuteliem, trebuie să fie pe placul consumatorului.

Așa că după această pauză, până la urmă m-am întors cu brațele deschise la ceea ce știam să fac foarte bine, la pasiunea mea principală, la vinificație. În final, m-am cunoscut cu Eckehardt Zaig sau cum îi spun pe scurt Ecke, proprietarul Casei de Vinuri ZAIG și noul meu coleg în aventura ce va urma.

– Cu ce te ocupi la ZAIG? Ce te-a atras cel mai mult la această cramă?

Acum sunt vinificator și manager la ZAIG, o cramă care este încă la început de drum. M-a atras foarte mult faptul că vorbim de o vie cu o suprafață relativ mică (13 hectare, din care 2 hectare vie veche de peste 100 de ani vechime, unică în România!), unde oamenii se concentrează pe calitatea vinului și nu pe cantitate, pun preț pe satisfacerea clientului și pe ridicarea zonei viticole Lechința!

– Pe lângă cele tehnice, ce fel de abilități ar trebui să aibă un oenolog? Care sunt acelea care te avantajează?

În primul rând, corectitudinea, onestitatea și dinamismul. La o cramă mică, fiecare persoană trebuie să știe ce are de făcut, în ce se implică și cu ce măsură. Iar mai presus de toate acestea, responsabilitatea. Consider acest lucru foarte important, deoarece este o problemă pe care o avem la nivel de țară. Toată lumea face câte ceva, dar când ne lovim de o problemă, nimeni nu răspunde de nimic. Prin faptul că sunt arbitru de fotbal de la o vârstă fragedă, am reușit să-mi dezvolt aceste abilități de management.

Un alt lucru pe care îl consider important este curajul de a avea o comunicarea deschisă, ceea ce am învățat-o de la Jidvei. Este esențial ca întotdeauna să poți vorbi deschis cu colegii, cu inginerii și cu șefii tăi, să poți spune ce te deranjează, ce te interesează și ce îți dorești. În caz contrar, după un timp, problemele încep să crească până la un moment dat când explodează. Iar noi nu ne dorim acest lucru, mai ales când vine vorba de vinuri liniștite. Întotdeauna trebuie să ai un plan concret asupra lor, de la începutul anului până la sfârșit. Și de asemenea, trebuie să știi cum ”să vorbești cu ele” și cum să le îndrăgești. 😊

Un alt atuu al meu este faptul că am și experiența necesară pentru a vinifica în stilul meu, dar în același timp să respect regulile pe care le-am învățat de-al lungul anilor. Acesta este un lucru care m-a atras la ZAIG. Mi-a plăcut foarte mult concepția lor și cum vor să se dezvolte pe termen lung. Este un mediu care îmi oferă posibilitatea de a șlefui toate calitățile mele și știu că în următorii ani vom crește cu toții. Vom crește ca echipă, odată cu consumatorii vom deveni o familie și nu în ultimul rând, cu via care ne oferă sinceritatea ei.

– Ce te încarcă de energie și inspirație când vine vorba de munca ta?

Sunt condus de dorința puternică de a reuși, de ambiție, tenacitate și optimism.

Inspirația vine lucrând, citind și aplicând. Citesc foarte mult și mă documentez mereu despre subiectele care mă interesează, în special de viticultură și vinificație. Tot timpul există ceva nou de absorbit. Desigur, țin legătura și cu colegii din breaslă din diferite orașe, de la Constanța până la Satu Mare, și de asemenea, cu cei din străinătate.

Pe de altă parte, mă motivează și obiectivele care țin de viața personală. Îmi doresc mai multă stabilitate pe viitor, deoarece de curând mi-am pierdut îngerul păzitor de pe acest pământ, am pierdut pe singura femeie care o putem numi mamă, dar după multe lucruri rele trebuie să vină și soarele pe strada mea și țin să vă anunț că în curând o să mă însor și urmează să fiu tată în luna Octombrie.

Iar la Casa de vinuri ZAIG pot obține această stabilitate, liniște și încredere, în timp ce mă dezvolt odată cu echipa.

Cu deosebită sinceritate, vinificator Mihai Domșa!

blank

Pin It on Pinterest

Share This